Spaţiul. De la concept la locuire

Spaţiul poate fi un concept destul de problematic din foarte multe puncte de vedere. Sunt foarte multe tipuri de spaţiu şi forte multe lucruri care se exprimă printr-o astfel de terminologie, de la spaţii fizice la cele sociale, mentale, cotidiene, naturale, artificiale, literare, istorice, culturale şi multe altele. Conceptul de spaţiu suportă foarte multe interpretări şi este foarte greu de definit tocmai pentru că, în ciuda accepţiunii occidentale, acesta nu este doar un volum gol care aşteaptă să fie umplut, ci un produs.

Un produs care nu poate fi separat de activitatea umană de care este influenţat şi pe care o influenţeză la rândul său. Mai mult decât un dat al naturii, spaţiul este un produs al practicilor umane, iar acestea sunt nu numai cele care îl definesc, dar şi cele care îi dau formă. Mai mult decât fizic, spaţiul este în primul rând conceptual şi inextricabil legat de comportamentele şi practicile noastre. Doar spaţiul natural nu este produs. În rest, toate spaţiile de care dispunem zilnic sunt produse în speţă sociale.

Spaţiul poate încuraja sau descuraja anumite comportamente, interacţiuni sau chiar convingeri tocmai pentru că el, la rândul său, este încărcat de acestea. Şi este încărcat de acestea tocmai pentru că este produs al acestor practici ale noastre. Adică este deopotrivă un spaţiu reprezentativ şi unul care poate fi reprezentat. Şi care, la rândul său, comportă anumite practici.

Spaţiul reprezentativ

Este cel care dă semnificaţie obiectelor din jur, fiind, prin definiţie, un spaţiu simbolic puternic influenţat de gândurile şi convingerile noastre. Spaţiul reprezentativ de care facem uz zilnic este cel care se suprapune de fapt celui fizic şi care îi dă totodată sens şi semnificaţie. Acelaşi obiect sau acelaşi loc va avea pentru persoane diferite, semnificaţii diferite, iar acestea sunt cele pe care le percepem în primul rând atunci când ne raportăm la mediul înconjurător. Este spaţiul semnificaţiilor cu care operăm zi de zi, spaţiul care ne permite să gestionăm simbolic realitatea şi care depozitează foarte multe coduri sociale, culturale şi de comportament.

Spaţiul reprezentat

Acesta este spaţiul planificat, proiectat şi calculat, un spaţiu conceptual, dar care ia formă fizică şi se naşte din mâinile arhitecţilor şi designerilor pentru a fi folosit şi locuit. În lipsa locuirii rămâne un spaţiu abstaract şi abia practicile sale sunt cele care îi dau viaţă. Indiferent cât de bine construit este acesta din toate punctele de vedere deopotrivă estetice, vizuale şi funcţionale, atâta timp cât acesta nu este utilizat rămâne un concept. Iar pentru a fi folosit, pentru a se dispune de el, acesta trebuie să fie în acord cu cel reprezentativ. Adică să vorbească aceeaşi limbă ca cel ce urmeză a-l folosi. Sau, altfel spus, să aibă aceiaşi încărcătură semantică şi simbolică precum cea a celui care îl va întrebuinţa. Tocmai pentru a facilita dialogul pe care îl avem zi de zi cu spaţiul din jurul nostru.

Practica spaţiului

Pentru că practicile noastre sunt cele care însufleţesc un spaţiu şi fac ca un scaun să fie un scaun şi nu un obiect anonim, unul din cele mai importante roluri ale unui designer de interior este acela de a facilita acest dialog constant pe care îl avem cu obiectele care ne populează casa. Orice designer trebuie să creeze un spaţiu fluid în care obiectele de mobilier să vină firesc în întâmpinarea nevoilor celor care locuiesc acest spaţiu. Şi nu numai în întâmpinarea celor funcţionale, cât şi a celor simbolice. Iar acest lucru nu înseamnă altceva decât o corespondenţă cât mai mare între spaţiul reprezentativ şi cel reprezentat.

Tocmai pentru ca practica spaţiului să fie posibilă şi spaţiul fizic să devină mai mult decât un spaţiu-container care ne găzduieşte, un spaţiu pe care îl locuim. Adică un spaţiu al interacţiunii continue. Pentru că spaţiul este în primul rând un produs al cotidianului şi, deci, continuu produs. Iar misiunea unui designer este tocmai aceea de a asigura această continuitate.